Catedrala Mitropolitană reprezintă un punct de referinţă al oraşului Timişoara, impresionând atât prin stilul caracteristic secolului al XIV-lea, cât şi prin dimensiunile impunătoare.
După unirea Banatului cu România în 1919, începe o era nouă pentru ortodoxie, care fusese defavorizată până în acel moment. Apoi, în anul 1926 se reînfiinţează vechea parohie şi episcopia Timişoarei.
În 1936 s-a început ridicarea unei catedrale ortodoxe cu o capacitate de 5000 de persoane, lungă de 63 metri şi lată de 32 metri, cu 11 turle (cea mai mare având 83,7 metri). Construcţia a durat 4 ani, încheindu-se în 1940. Inaugurarea a avut loc abia în 1946, când Atanasie Demian a terminate picturile impresionante. Catedrala are 7 clopote armonizate de compozitorul Sabin Drăgoi, ale căror sunete răzbat în toată Timişoara.
Proiectul de construcţie a fost anevoios, deoarece catedrala a fost construită pe teren mlăştinos, fapt care l-a determinat pe arhitectul Ioan Troianescu să ridice edificiul pe o placă de beton susţinută de 1000 de piloni de beton armat, introduşi la 20 metri adâncime.
Catedrala găzduieşte astăzi un muzeu care deţine peste 3000 de cărti bisericeşti rare, peste 800 de icoane şi picturi şi peste 130 de obiecte bisericeşti valoroase. Frumuseţea stilului arhitectural, istoria valoroasă si dimensiunile impresionante fac astăzi din Catedala Mitropolitană una dintre cele mai importante şi rezonante clădiri din Timişoara.
